Termenul marketing, de origine anflo – saxonă (derivat din participiul prezent al verbului to market, care înseamnă a desfăşura tranzacţii de piaţă, a cumpăra şi a vinde) este greu traductibil, orice sintagmă i s-ar găsi în limba care l-a asimitat neputând fi pe deplin satisfăcătoare din punct de vedere al domeniului întreg de activităţi complexe pe care le presupune[1].
De aceea, forma substantivizală a cuvântului marketing, prin internaţionalizarea sa, s-a impus ca atare în toate limbile care l-au asimilat. Astfel, M. Bruhn definea marketingul ca fiind « un anumit mod de gândire la nivelul întreprinderii. El se concretizează în planificarea, organizarea, realizarea şi controlul tuturor activităţilor interne şi externe ale întreprinderii, care urmăresc atingerea unor obiective pe piaţa de desfacere, prin direcţionarea rezultatelor activităţii întreprinderii în folosul clientului, în sensul orientării consecvente spre client».[2]
Conceptul de guerilla marketing a fost introdus de către Jay Conrad Levinson în 1984 şi reprezintă un tip de marketing neconvenţional, inedit, care urmăreşte să atragă atenţia, adeseori să şocheze şi care se bazează pe imaginaţie, energie şi timp mai degrabă decât pe un buget mare. Guerilla marketing urmăreşte să obţină beneficii mari cu resurse puţine, precum şi să stabilească o relaţie de încredere şi respect faţă de clienţii săi, transformând consumatorii în promotori ai brandului. Analogia cu tacticile de război se referă tocmai la acest lucru: «atacarea» consumatorului în cele mai neaşteptate locuri şi în cele mai surprinzătoare modalităţi. Marketingul de gherilă a fost pus în aplicare cu succes de firmele mici. Însă, de-a lungul timpului, marile companii au folosit, de asemenea, tehnicile de gherilă, cheltuind sume imense pentru campaniile lor.
salut , mersi de vizita
RăspundețiȘtergerevrei link exchange sau banner exchange ?:)