Deziluzie

„… te-am sunat să-ţi spun un simplu «noapte bună», dar nu mi-ai răspuns. Nu insist, îţi respect spiritul pe „wolf”, pe care atât de mult ţi-l reclami. Nu înţeleg de ce ai impresia că ţinându-mă la distanţă, rănindu-mă constant, mă vei păstra lângă tine. Te iubesc, dar greşeşti. Am suferit mult, mai mult decât ai putea şti,  iar tu ce-mi faci? În loc să fi oaza mea de linişte, alinarea mea, tu mă respingi?! Nu te grăbi să mă alungi din viaţa ta… s-ar putea să nu privesc înapoi!”

(Ana)