"În seara asta, întorcându-mă acasă, aproape că adormisem în scaun. La radio difuzau doar melodii romantice, lente, mă predispuneau parcă la visare; afară întunericul coborâse de mult, maşina se balansa ritmic, legănându-mă parcă, iar kilometrii se prelungeau atât în faţa, cât şi în urma mea. Mă gândeam... astăzi mi-ai dovedit încă o dată că, în ochii tăi, nu valorez prea mult. Aşa cum cu un zâmbet îmi luminezi ziua, cu o vorbă aspră, spusă poate prea grăbit, îmi întuneci sufletul... Cu ce drept faci asta?"
(Bianca)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu